Soare şi ploi

Pe un mal mângâiat de valuri

Raze calde se odihnirã,

Aşteptând ca din adâncuri

O chemare sã le stingã.

Şi stând aşa, liniştite,

Vãd cum o zi de varã,

Se scufundã, cu iubire

Promiţând din nou s-aparã.

Şi peste vârfuri luminate

Ce se-nclinã neîncetat,

Luna mândrã iar rãsare,

C-un vãl rece, întunecat.

Adierea ei, ca un fulg,

Se lasã încet purtatã,

Şi zboarã calm şi se scurg

Parfumuri fine, de searã.

Urme din nisipuri calde

Ce nu mai au nici un por,

Pe cer încep sã se scalde,

Lumini zboarã spre viitor.

Şi totu-i liniştit, iar valuri

Ce tremurau în ploi,

Acum dorm, pe stinse maluri,

Pânã vor veni alţi nori,

Şi lungi furtuni vor porni,

Cum atâtea au existat,

Dar mereu a fost şi o zi

Când de dor, au încetat.