Noaptea se lasã
și cerul negru,
de foc
se aprinde.
Liniștea se baricadeazã
și sãgeți
otrãvite
spre mine vin.
Hipnotizat,
nu mã pot mișca.
Simt
durerea lor
cum ȋn ȋnimã-mi
pãtrund,
le simt suferința,
iar ele
teama mea
o gustã.
Ȋncerc sã strig,
sã mã salvez,
dar de ele
nu pot fugi..
Și mã predau..
Iartã-mã..
Și tu privirea-ți
ȋntorci,
din camerã
pleci,
ȋnainte de șuvoi,
ȋn clipa de pace
din al nostru
rãzboi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu