Haiku(uri)

    

 scarã de noapte -
            privește peste garduri
            umbra furnicii




           Privesc eternul –

zâmbește cu dragostea

visatã de mult. 

Cine seduse –

buze roz de catifea.

Degust – viața mea

           

            Paharul e gol,
            ploaia sunã cu ecou.
               Nu te aud.

                        Printre crengi zȃmbești,

                        zãpada se scuturã.

                           Primãvãratic.

Iubire dragã

vise sufli spre mine.
               Ruginesc frunze.

Cu dor mã sãruți.

               Ȋn urme de zãpadã

                           ne-ncetat ninge.

                        Am țipat tare

folosindu-ți privirea.

                          Albastrã-i noaptea.

Umbra noastrã grea
se odihnea ȋn trecut.

               Cȃntã cocoșul.

De fericire
leagãnul zice uța.

               Mi-e dor de tine.

Stropi de iubire

curg spre cerul ȋnstelat.

                           E din nou toamnã.

Pãsãri noi cȃnd vin,
pãsãrile vechi se duc..

               Tu zȃmbești spre cer.

Timpul ȋntreabã –

tu ȋi rãspunzi fãrã dor.

                           Cade liniștea.

luna ȋn apã

                        eu ȋn orele ce trec

                        ȋn noi oglinda

   Nori din vise cad,
   pervazul iarã plânge.Țipã umbrela. 

urme de pași albi
pe o pânzã albastrã –
ȋmpãiãnjenit.

Pomii salutã
trecerea omãtului  –
viscolește iar.

Formã perfectã –
eu ȋncerc sã te ascund..
Iar și iar ȋncerc.

   Stele se scaldã
   sub dealuri tremurânde.
Iartã-mã te rog.

  

Pași calzi s-aud 
pe covorul alb de nori.
  E primãvara.

Bãtãi ușoare
din mine vin – deschid calm –
un alb ghiocel.

fântânã de vis,
amintiri dulci de izvor –
zâmbești sub ploaie 

sub geam ciripit
de pe brațe crengoase –
ȋn mine cuibul

vin de zece ani,

tensiune crescândã –

gust de buze seci



petale blonde
parfum albastru scaldã.
pe buze nectar.