A ierii searã

A ierii searã mi-aminti-o-voi,

Și de tine cu ea, a mea dragã,
Cum visam viața, sinceri și goi
Sub mantia de vreme, pe iarbã.

Și nu era nimeni și-ți spuneam
De vrei, sufletu-mi capeți,
Zȃmbeai calmã și eu cãdeam
Topit de dor, ȋn brațe-ți.

Cum mã sãrutai duios, mai știi?
Și pãru-ți pe chip cum ȋmi dansa,
Cȃnd iarba sub noi tresãri,
Cȃnd calea-ți pe mine se lãsa.

Și-ți țineam ȋn mȃnã palma-ți,

Și tu pe a mea o strȃngeai,
De vȃntul cald doar judecați
Cȃnd cu patimã mã sãrutai.

Și buzele-ți, al mãtãsii val,
Pe trupu-mi rãnit coborarã, 
Castele pe un pustiu mal
Ce timpul nu le doboarã.

Și zburdam așa uitȃnd
Tot ce mȃinele va sã spunã
Și ne lãsam alunecȃnd
Ȋn a dragostei cununã.