Ȋnvoiala noastrã

Hai sã dãm 
cu banul
sã ȋmpãrțim amintirle,
sã tragem la sorți 
cine ia marea,
cine are dreptul
nisipul sã-l mai simtã,
și de vrei tu scoici,
pe mine muntele
mã așteaptã
și camerele goale
unde noi
ne-am iubit.
Hai sã tragem linie
sã scãdem zile,
sã pierdem nopți,
sã ne pierdem pe noi,
sã facem liste,
și ție sã-ți dau parcul
și mie,
iubito,
de vrei, lasã-mi
teatrul.
Și la filme de acum
ȋți voi lãsa 
parele zile
și eu ȋn restul
te voi cãuta,
pe ultimul rȃnd
unde ȋn brațe-mi,
povestea noastrã 
se nãștea.
Și voi lua eu plȃnsul,
tu rȃzi,
fii fericitã,
zȃmbetul oricum
te prinde mai frumos,
pãstrez eu alintul
"mereu iubitã"
pãstreazã tu
numele-mi de
"fost".
Prietenii mulți
ce ne judecau,
pãstreazã-i
sã mã judece,
și de vrei cãldura,
ia-o,
eu prefer oricum
iarna 
cu sinceritatea ei
rece.
Și de vrei tu 
viitorul,
eu rãmȃn ȋn trecut,
și-ți las ție și ceaiul
cãci mie

niciodatã
nu mi-a plãcut.
Și sã lãsãm timpul
sã ne arate
drumul 
atȃt de despãrțit,
poți alege tu
stȃnga sau dreapta,
eu mã așez 
un pic,
confuz și obosit.