În lumina rece a lumânãrilor
Chipu-ţi încet se-nalţã,
Peste soarta-mi de trecãtor,
Eşti singura-mi speranţã.
În frig te simt, te strig în noapte,
Te visez în singuru-mi vis,
Te aştept sã vii, cãci poate,
Eşti sufletu-mi din cer trimis.
Şi nu mai am mult şi voi pleca,
Precum o noapte spre zi,
Şi nimeni atunci nu va putea
Sã-mi dea minunea de-a iubi.
Va fi prea târziu pentru mine,
Va fi întuneric, cum e şi acum,
Şi voi aştepta caleaşca ce vine
La cei ce nu se-ntorc din drum.
Doar tu mã poti salva, sã fiu,
Doar tu, singura-mi sperantã,
Doar pe tine te vãd, pe tine te ştiu,
Şi chipu-ţi încet se-nalţã...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu