cât de crud fu timpul
când din brațe
mi te culese,
ca pe un fruct copt
de atâtea speranțe,
de atâtea sâmburi
ȋn vise-mprãștiate,
și te rostogoli
la piciorele hazardului,
pe iarba ce supusã pașilor,
frântã, se ȋnclinã.
ce crud fu strigãtul
ce ȋn mine ȋnlemni,
când acele degete,
ȋn care noi nu mai credeam,
de sub privire mi te ascunseserã.
pentru totdeauna.
ce crud e acest cuvânt
ce ȋn mine
amintirea ta
o putrezește.
