Amor

Iluziile nopţii ce din tine se-nalţã,

De pe cer acum încet se cobor,

Într-o lume ce-i fãrã de speranţã

Eşti tu zeu sau un simplu muritor?

Singur, printre iluzii de cearã,

Când chipul ei îl vãd peste tot,

În scrisori vechi, când sper sã reaparã,

Sã cred în tine aş vrea, dar nu pot.

Nu eşti tu şi nu vei fi vreodatã

Sãrutul ce sufletu-i rostea,

Şi ştiu cã de-acum niciodatã

Nimeni nu mi-o va mai reda.

Şi fãrã luminã şi umbra va piere,

Fãrã vise ce poţi sã speri?

Când Cerul petalele-şi cere

Pãmântul rãmâne fãrã îngeri.

Şi oricât de nedrept ar fi,

Pentru nimeni nu va conta,

Şi oricât iubirea am iubi,

Soarta ne e de a uita.

Şi când totul e prea greu,

Când şi eternul a pierit,

Nu va rãmâne decât un zeu:

Amintirea de-a fi iubit.