Oraș bȃntuit

Oraș bȃntuit e sufletu-mi
De amintiri lungi și reci,
Și pe toate tu le ȋndrumi
Cȃnd de aici iarã pleci.

Și aștept ascuns, singur,
Speriat de ce ar putea fi,
Ore eterne iar sã fur
Aș vrea, sã te pot ȋntȃlni.

Și fantome trec rȃzȃnd
Pe a serii mat perete,
Spre mine toate arãtȃnd
Cȃnd Luna-n loc s-oprește..

Și liniște brusc se face,
Vȃntul se ascunde și el,
Speranța ȋn mine tace
Ca un pustiu hotel.

Nu am putere sã te strig,
Și de aș face-o, e ȋn zadar,
Ȋn umeazealã și ȋn frig
Șoaptele-ți nu mai apar.