Iubirea

Cȃnd iubirea devine luptã,
și atingerea-i rãzboi,
cȃnd noaptea-i prea lungã
și zorii vin ajutãtori,
cȃnd nimic nu e 
ce a fost,
cȃnd nimic e doar el,
iar ea, 
a liberatãții barierã,
ce prin hoteluri se rupea,
cȃnd florile neudate
pe balcon se uscau,
cȃnd ȋntȃrzie iar și e searã,
cȃnd nu mai suni,
și de ai face-o,
el nu rãspunde la telefon,
cȃnd totu-i pe dos
și nimic nu pare
sã se schimbe cu folos,
nu e ura 
ci e iubire
ce a murit ȋncet
ȋn voi.
Și nu se-ngroapã,
nu se arde,
ci se lasã la descompus,
o parte ei, 
o parte ție,
și tãcerea-i de nespus.
Un reproș atunci,
un reproș acolo,
și planuri mari
sunt la gunoi.
Iar iubirea stã la masã,
și asteaptã sã o ia
timpul, 
ce cȃteodatã
mai și ȋntȃrzia.
Dar va veni, 
pe rȃnd, 
la ei,
și iubirea o va lua,
actori noi,
pe scena piesei,
cu drag din nou,
o vor juca.