Noi

Am invitat 
Indiferența,
sã cineze cu noi,
Tãcerii sã-i ținã companie,
ne-am culcat sãtui apoi
ȋntr-un pat de amintire.
Ne-am ȋnvelit cu Minciuni
dar somnul,
pierdut,
n-avea sã vie.
Obosiți și ȋncercãnați
am ales refugiu,
ȋn locuri ȋn ce
nici noi n-am crede,
și ne-am transformat
ca pe noi,
suportȃndu-ne,
Ȋncrederea s-o ucidem.
Și ca pãcãtoși
ce merg spre 
condamnare,
ca sã se elibereze,
și noi alergãm,
negȃnd,
spre catușele 
Singurãtãții.