Portretul

Se uitã la un 
portret,
cu ochi ȋnlãcrimați,
apoi la el..
   - Nu mai semeni...
Și desenul ȋl aruncã 
spre el.
El pierdut, 
ridicã imaginea
și o privi.
Nu se recunoscu,
oricȃt vroia,
omul din portret
nimic din el
nu avea.
   - Dar nu sunt eu, iubito..
Ȋnsa nu terminã.
Ea cu amãrãciune
din camerã ieși.
El mai privi odatã
mincinoasa oglindã,
și dãdu din cap,
dezamãgit.
Apoi din ȋntȃmplare,
ȋn colțul drept 
de jos,
recunoscu
semnãtura ei.