Timpul
stã ȋntre noi
iubito,
și cu brațe
reci
ne-nconjoarã,
tu ȋn dreapta lui,
eu sub a lui
palmã.
Și mȃna o ȋntind,
viațã
sã simt iarã.
Tu mã privești
neputincioasã,
aștepți
amintirea
ce nu se coboarã.
El calm
te-ntoarce,
și spre pãdure
privești,
iar eu cu pãmȃntul
ȋncep sã
vorbesc.
Apoi timpul
se retrage,
depãrtați lãsȃndu-ne,
tu ȋnflorind
printre crengi,
spre cer
plecȃnd,
eu sub tine,
ȋn ȋntuneric
trist,
alunecȃnd.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu