Rochia-ți..

Rochia-ți peste trup coborȃt-ai
Și pãrul ți-l eliberezi ȋncet,
Ca pe o cȃmpie de mai,
Ȋn ochii tãi cu drag mã pierd.

Ca o adiere buzele-ți suave,
Ȋn surȃs se deschid,
Și inima-mi vibreazã agale,
Ȋn parfumul tãu florid.

Te ridici și umbra-ți coboarã
Dansȃnd voios pe mine,
Pãșești lin tãcuta-mi vioarã
Când Luna la geam vine.

Mȃna ți-o-ntind tremurȃnd
De vise sãrac cerșetor,
Pe palme ȋnca mȃndru stȃnd
Al trecutului dulce fior.

Și ȋnchid ochii, retrãind
Al nostru alb sonet,
Și doruri vechi mã cuprind
Ȋn al aripilor foșnet.