m-am mutat de acasã de opt ani, dar ȋncã mai caut ȋntrerupãtorul din bucãtãrie, pe partea dreaptã a ușii. la mine, nu a fost niciodatã acolo. și atunci mã ȋntreb, de ce mã mir, când am impresia cã te iubesc de o viațã, cã ȋncã mã ȋntorc spre dreapta ȋnainte sã adorm și ȋți zic noapte bunã. dar tu nu mai ești aici de mult. și cu cât mã ȋnvãluie mai tare aceastã durere, pe nume realitate, cu atât totul pare doar o iluzie ȋndepãrtatã, ȋn care eu trãiam, iar tu erai mai mult decât un gând.