Ultimul rând

Rânduri se pierd pe foi ce-s pline de întrebãri,

Gânduri ce le credeam stinse pe ale timpului cãrãri,

Vise şi focuri, reapar întrebându-mã de tine,

Şi n-am nici un rãspuns, nimic nu-mi aparţine.

Camera e goalã, doar hârtii ce iluziile-mi ard,

Doar o amintire şi aceleaşi lacrimi cad,

Un singur adevãr, în tine e îngropat,

Şi caut ce poate, nici nu a existat.

Luna strãluceşte şi razele şi le coboarã,

Singura luminã, la tine şi ea zboarã,

Lumânãri din trecut, sub geam mi se topesc,

Şi mã rog în şoaptã, aş vrea sã te gãsesc.

Pagini se umplu şi n-am nici un rãspuns,

Nu ştiu unde eşti, noaptea mi te-a ascuns,

Totul e pustiu, dorinţe ce mã apasã,

În sufletul nopţii, în linişte se lasã.

Umbre tremurânde, într-un ecou se prind,

Valuri rãtãcite pe maluri rãtãcind,

Dispar în tãcere în al speranţei gând,

Ce piere nespus, în ultimul rând.