Caisul
Când o razã va strãbate pânza eternului sãrut,
Cu lumânãri arzânde ce coboarã din trecut,
În aceeaşi noapte, în acelaşi loc din paradis,
Te voi aştepta în umbra eternului cais.
Voi fi acolo privindu-te cum îmi aluneci,
Din visul nopţii în braţele-mi reci,
Te voi cuprinde, tu înger din cer trimis,
Vino spre mine în umbra eternului cais.
Pentru ultima oarã stele sã ne înveleascã,
Sã-mi zâmbeşti şi buzele sã-ţi rosteascã
Şoapte, ce în noi timpul le-a ucis,
Pierduţi am fost, umbre ale eternului cais.
Vântul sã sufle în flori de primãvarã,
Sã cobori o clipã, pentru ultima oarã,
Visul sã fie viaţã, viaţa sã fie vis,
Acoperã-mã, în umbra eternului cais.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu