La bine și la rãu

"La bine și la rãu" 
spuse și ea.
El o luã ȋn brațe
și o sãrutã...

Soarele printre perdele,
chipul ȋi mȃngȃia,
și se trezi brusc,
speriat,
ȋn patul lor,
el și amintirile..

"La bine și la rãu"..
Se mai auzi ecoul
ce strigã de sub cearșafuri,
cu o voce strãinã,
cu o voințã stearpã,
și se topi repede,
sub o luminã albã..

"..bine și la rãu.." -
zise durerea, 
ce din pieptul lui
se ridicã,
"bine și la rãu"..
Și singur
ȋn apãsare se scufundã.

"..și la rãu"..
Deschise ochii,
o umbrã fugi pe tavan,
dispãrȃnd sub ușã,
apãrȃnd afarã,
lȃngã tei.
Iar ȋn camera goalã
ochii-i strigau
un cuvȃnt pierdut
și numele ei.

Se trezi din nou,
era noapte,
și perdeaua dansa
sub pașii cuiva,
un parfum de afarã
intrã ca odinioarã,
și cuvinte zburarã
pe vise purtate.
Se ȋntoarse pe o parte,
geamul sã nu ȋl vadã,
dar pe dulap vãzu

chipul ei.

Ȋnchise ochii,
și ascultã durerea
o simți ȋn pat,

atingându-l,,
știa cã ȋl ȋmbrãțișeazã,
și o adiere caldã,
cu un cuvȃnt,
urechea i-o mȃngȃie..