De ar fi...

De ar fi vreodatã sã fiu închis,

Braţele tale le aş vrea ca celulã,

De ar fi sã îmi trãiesc un vis,

Aş vrea, ca buzele-ți numele sã mi-l spunã,

De ar fi sã pierd totul, deodatã,

Aş face-o, de aşa pe tine te aş avea.

De ar fi sã pleci vreodatã,

Te aş lãsa, doar ca în vis sã te pot vedea.

De ar fi sã plâng, aş plânge,

Ca lacrima mea sã o şteargã pe a ta.

De vreun regret din urmã m-ar ajunge,

Ar fi cã pânã acum, nu te am putut cãuta,

Cã am pierdut ani, fãrã sã câştig vreo amintire,

Şi asta, aş putea regreta,

Dar când îmi vãd viaţa în a ta privire,

Nu mai e nimic, ce sã nu pot uita.

Iar de ar fi sã mã rãtãcesc,

Inima ta aş vrea sã-mi fie labirint,

De ar fi vreodatã  sã obosesc,

Sã ucid, sã fur şi sã mint,

Aş obosi, ca lânga tine sã mã pot odihni, 

Aş ucide timpul, ce ne poate despãrţi,

Aş fura o stea, ca sã-ţi fac din ea portret, 

Şi aş minţi, pentru al tãu oricare secret.

Iar timpul meu de se va scurge,

În viaţa ta doresc sã o facã,

De vremea nu ȋmi va ajunge,

Inima-mi în tine vreau sã treacã.