Atâtea..

  

Atâtea tablouri, cu aceleaşi culori,

Ce mereu altã poveste vor spune,

Ca atâtea câmpii, cu aceleaşi flori,

Şi peste toate un soare apune.

Atâtea voci, ce dorinţele-şi strigã,

Şi toate în noapte se sting,

Atâtea stele, ce lumina câştigã,

Toate în pãrul tãu se prind.

Şi toate-s sclipiri, în a ta strãlucire,

Ce ochii-mi pot vedea,

Toate mã duc înapoi în iubire,

Şi cum aş putea uita?

Toate sentimentele-mi, atâtea câte sunt,

Toate, ce acum sunt ale tale,

Ca roua verde de peste pãmânt,

Îmi vor ieşi iar în cale.

Se vor bate şi vor striga,

Toate câte o uitatã poveste,

Şi toate sã le duc mã vor ruga,

Unde inima-mi este.

  

Toate, ce m-au fãcut sã ajung,

Cel pe care tu-l iubeşti,

Toate-s gânduri ce le alung

În lumea-mi de poveşti.

Acelaşi drum ce acum e-n tine,

Cândva o altã uşã a deschis,

Ca o razã ce dupã alta vine,

Iubirea-mi în tine s-a închis.

Şi toate ce le-am trãit de mult,

Vor cere veşnicã adãpostire,

Ce acum, când glasu-ţi ascult,

Sunt a iluziei amintire.