Iluzia

Sticla e goalã,
capul mi se ȋnvȃrte,
și cu el și tot ce am sperat,
sã te uit,
sã nu te știu,
sã dispari...

Sã trãiesc..

Dar ești ȋncã aici,
și sub fumul des
ce mã-nconjoarã,
sub apãsarea orelor,
perdeaua danseazã,
și tu ȋi ești mireasã,
și simt cum mã privești.

Desfac ȋncã o sticlã,
ȋncã un pahar,
ce se golește subit,
și aud cum zȃmbești,
cum fugi,
cum mã regãsești..

Ȋți simt buzele reci,
pe buzele-mi arse,
atingerea ta,
pe iadul meu,
ȋți simt parfumul,
ȋnchid ochii,
și te ating..

Și fumul se ȋnalțã,
pentru un vis,
o iluzie,
cum cã ești,
exiști și eu sunt,
dar beau ca sã uit,
cã nu ești,
te vreau,
te visez,
dar nu mai sunt..