O vie amintire

O vie amintire

Ȋncă plȃng Doamne după ochii ei,
și o visez după atȃta timp,
după atȃtea zile
și nopți nedormite,
o văd peste tot,
ȋi simt parfumul ȋn mine,
și vocea-i ȋn suflet ȋmi răsună
și n-a trecut decȃt o lună.

Și degeaba fug, fug ȋntruna,
Doamne, o vreau azi pentru totdeauna,
să fiu acolo, cum n-am fost vreodată,
să o țin ȋn brațe, 
un simplu băiat cu o fată.
Dă-mi Doamne șansa să o mai pot iubi,
să mă scape de rău, 
să mă scape de mine,
să mă facă mai bun
ea, dulcea-mi minune.

Dă-mi Doamne șansa
de a fi fericit,
să o pot săruta,
să mă simt ȋmplinit,
ȋn brațele ei, inima-mi să cadă,
să mă odihnesc ȋn ea,
 o viață.

Dă-mi Doamne tot ce am pierdut,
ce nu am,
ce nu am vrut,
lasă-mă să o fac fericită,
să ȋi fiu umbra,
și tot ce merită,
să-i pot spune și ea să mă asculte,
să-i plȃg pe piept, 
să regret greșelile multe,
să fug de toți,
să fug de lume,
să o am pe ea,
să mai rosteasca al meu nume..

Și de nu merit Doamne,
fă-o fericită,
dă-i iubirea mea,
dă-i-o ȋnmulțită,
și de n-o pot uita,
fă-o să mă uite,
fă-o să trăiască,
dă-i pacea din lume.

Dă-i ce merită,
ce eu nu i-am dat,
dă-i un om,
un bărbat adevărat,
un prinț din povești,
pentru o zȃnă frumoasă,
sinceră și caldă,
corectă, adevarată,
pentru ea, o vie amintire,
dă-i Doamne
numai fericire.