Verbul tãu

Caut un cuvȃnt,
ce se pare 
nu existã,
ce sã arate tot ce ȋți simt,
sã fie din iubire,
ȋngredinetul esențial,
dar sã aibã o
rezonanțã ȋnocentã,
sincerã,
copilaroasã.
Sã-l folosesc doar
pentru tine,
cu poftã,
sã simt plãcerea unui hobby
cand ți-l trimit seara
ȋnaintea viselor.
Sã te facã sã zȃmbești,
și ca o ferastrã
sã te umple,
fãrã sã stii,
de dorul meu.
Și sã-mi rãspunzi
adormindã,
Și eu..
Acesta va fi verbul tãu.
Și poate și al meu.
Ubiscuiesc.