Evadãri

Ce de-vreme este
Ȋntre noi
iubito
ca o apã veche,
uitatã,
netrezitã:
un ocean.
Pe tine Hera 
te cheamã,
mie Pluto
cu ochiu'-mi face.

Te uiți gingaș la mine,
gȃndu-ți departe,
vorbele-mi șoptite
iarași te-au
capturat.
Dar nu ești tristã..
Copila ȋnsemnatã,
ce de viitor 
ȋn mine,
te-ascunzi..

Te-mbraci ȋncet,
timpul te așteaptã 
rãbdãtor,
iar eu,
pauza ta,
te privesc,
cu gustul unor
Cine,
și gȃnditor,
visez.

Știu cã ne-mparte
viața,
și mie-mi rãmȃne
restul
Din nimic-
totuși noi amintiri
ne-am fãcut.

Și cuvintele ȋmi
stau pe buze..
Frumoasã 
ești
A mea 
niciodatã
vei fi
Liberã..
Dar pleci iar și 
umbra, 
sãrutul meu
se șterge
de lumina unei alte
Luni.

Dar v-or mai fi..
Noi,
zile,
pauze și vise.
Din lume
ieșiri.