Turistul

Sub el stãtea o bancã
ruginitã de obosealã,
cu scrumierele goale
iar parcul 

iar chiria
și-o cerea.
Dar lui nu-i pãsea.
Era turist.
Lumea trecea grãbitã,
spre ieșire ȋmpiedicȃndu-se.
   – De ce nu fugi?? Fugi!
Spuse o doamnã
fãrã ca mãcar privirea 
sã i-o arunce.
Nimic gratis nu mai cãdea.
  – De ce sã fug?

Eu am deja rezervare,

un copac de o persoanã.
Dar fugiți, fugiți voi
cãci locuri bune 
vã mai așteaptã.