Foaie verde

Foaie verde de hȃrtie,
creion alb de lemn,
poza ta 
și o amintire
ce ȋn mȃnã o chem..
Ȋți scriu ție
gȃndidu-mã la o bancã,
la un copac 
cu umbre goale,
cu povești și promisiuni,
ȋntr-o searã fãrã stele,
fãrã lunã
și fãrã timp.
Eram ȋnchiși ȋn noi
și ne respiram,
suficenți pentru eternitate.
Nu era nimeni ȋn jur,
casele dormeau ȋn spate,
și printre codrii,
ȋn departare,
rãsunau fierbinți
visele noastre.
Nu ne știam de mult,
dar eu te visasem,
și poate și tu
mã cunoșteai,
cãci chiar de nu-ți place,
de rãcești,
guști și din ceai.
Ai fost un vis,
și m-am trezit 
fãrã voie,
tu ȋntoarsã ȋn
lumea-ți de poveste

ești,

iar eu ȋnchis ȋntr-un basm
ce se așterne
lȃngã poza ta,
sub un creion alb,
pe o foaie verde.