Viața mea

Trãiesc viața-mi plutind-o
din frazã-n frazã
printre pagini,
printre cuvinte ne-nțelese,
eu sunt litera ȋn plus,
printre expresii greșite,
sunt cratima ce nu s-a pus.
Mã apasã stiloul, supãrat,
cãci nu-l ȋnțeleg,
sã fug de el ȋncerc,
dar mereu 
mã pierd,
mã gãsesc,
mã leg. 
Alerg haotic printre capitole,
ca sȃngele negru
pe sugativã,
caut definiții ȋn etern,
prizonier ȋntr-o clipã.
Strig dupa ajutor
ȋntr-o limbã ce n-o-nțeleg,
rȃndurile ȋn mine mor,
mã agãț cu unghiile 
de penițã.
Foile se rup brusc,
supãrate se revoltã,
litere ȋntortocheate mã-nconjoarã.
Cad ȋntre gratiile de verbe
și le-nțeleg, neștiind ce zic,
dar simt cu mã desfac,
mã taie,
ca raze dulci ce taie aerul,
și din mine curge literã,
cȃteva virgule
și un punct.
Toate se amestecã-n cartea
ce sub piele 
o ascund.
Mã descompun cu ea apoi,
foilie-mi curg ȋn jos,
ȋn pãmȃnt rãdãcinez
și stau 
și dorm.
Visez.