Noaptea lenevind

Hai sã fumãm noaptea

ce lenevește ȋntre noi,
sã mȃncãm munții,
sã lãsam copacii goi,
sã bem rȃurile
ce dorurile ni le poartã,
și la desert servi-vom
cu poftã ceasul,
ca pe o tartã.

Hai sã zburãm ȋmpreunã,
steaua mea cu parfum de lunã,
sã ne-ntȃlnim ȋn noi,
sã ne devorãm fierbinte,
și oameni grãbiți spre nicãieri
sã-i facem scobitori.

Apoi din visele lor
ne vom face patu',
vom asculta povestea trecutului
ce va sta lângă noi,
ȋntins ȋn el, ca un covor,
vom privi lumi 
ce o sa se nascã ȋntr-o zi,
și de vom dori,
le vom cãlãri,
le vom duce poate
și ȋn viitor,
de ne desparte noaptea,
lenevind ȋntre noi.