Perspectivã

M-am așezat obosit pe iarbã,
dar nu era iarbã, ci pãmânt.
M-am rezemat de un copac,
dar nu era copac, ci piatrã.
Am ȋnchis ochii sã mã adun,
dar nu mã adunam, ci mã disipam.
M-am prins de o rãdãcinã,
dar nu era rãdãcinã, ci o creangã putrezitã.
Apoi deodatã liniște se fãcu.
Dar nu era liniște, ci absențã.
O picãturã rece cãzu pe mine,
dar nu era picãturã, ci o caisã.

Ea mã aduse ȋnapoi la realitate.
Dar nu era ȋnapoi, ci ȋnainte.
Am desfãcut caisa ȋn douã bucãți și un sâmbure,
dar nu era sâmbure, ci inima mea.
Am mâncat bucațile cãrnoase,
dar nu erau cãrnoase, ci aripoase.
Sâmburele ce nu era sâmbure,
l-am spart ca sã eliberez miezul.
Iar miezul l-am plantat.