De-a v-ați ascunselea

Secundele m-au chemat la joc
și au ales de-a v-ați ascunselea.

Au alergat toate și mi-au zis
sã numãr stelele
și de ajung la lunã
pot sã le caut
și jocul ȋncepe.
Am fãcut ce mi-au spus,
apoi am plecat dupa ele.
Le-am gãsit una câte una,
ascunse ȋntre pagini,
ȋntre vorbe gândite
și gânduri rostite,
prin priviri fluturoase 
și nopți nedormite.
Le-am strâns pe toate,
și obosit, am vrut sã mã așez,
sã privesc adâncul din mine,
când deodatã Timpul 
copii și i-a chemat acasã.
Au ieșit din ascunzatoare 
și cei care-mi scãpaserã mie,
și fãrã a privi ȋnapoi,
mi-au promis, 
de pomii ȋnfloresc din nou,
și noi odatã ne vom mai juca,
și când pe ultima o voi gãsi,
cu ele mã pot ascunde și eu.