Alunul

Cu tulpina dreaptã
stãtea ȋn fața mea
alunul, 
dinaintea eternitãții.
Lemnul alb-roșiatic
lucea sub cer,
ȋn timp ce eu,
ȋn mãreția lui, 
ȋnlemneam.
Ȋi vedeam scoarța 
netedã și pulsantã
cum licurea ȋn ochii mei.
Hipnotizat,
am pãșit 
pe pãmântul puternic,
simțind cum ȋnrãdãcinez
și mã scurg 
spre adâncuri doar visate.
Apoi, deodatã,

ca un nor

ce umbrește lacul,  

se lãsã cortina,
sub clipirea ta.