Vise second hand

Cu coastele la vedere,
cu un tunel negru ȋn piept,
din care molii zboarã amețite,
prin mulțime mã pierd.
Lumea se uitã miratã
și se retrage, 
precum marea

ce ȋnainte sã ȋnghitã tot,
se retrage

pentru a rãsufla.

Pãșesc, aș zice,
dar piciorele de mult 
m-au abandonat,
cãtre piața de vechituri
ȋntr-o noapte
care cu foame 
m-a ȋmbrãcat.
Și o port cu frig,
și ea din mine mușcã,
mã ȋmpinge,
o strig,
ȋn a regãsirii luptã.

Nu mai am nimic
din ce oamenii au,
mã-ntreabã creaturi uitate,
dacã lângã ele 
aș vrea sã stau.
Dar nu mã opresc.

E ȋnchis totul,
geamurile cu urã 
lumina o ȋnghit,
dar drumul ȋmi amintește 
de ce nu m-am oprit.
Târgul de vechituri
se ridicã ȋn fața mea,
tarabele-s pustii,
dar resturile 
înfometat,
le voi avea.

Voi lua ce gãsesc,
golul din mine sã-l ȋnchid,
ca și norul ce oprește
creatorii de umbre,
ȋntr-un zid.

Nu voi fi ȋntreg, o știu,
dar nici nu mi-o mai doresc,
cu vise second hand
spre nicãieri,
peticit,

am sã pãșesc.