luni, 2 mai 2016

Transformare


Ne știm de atâta vreme
cã mâinile ce ne țineau ȋmpreunã,
au ancorat pãmântul
și de coaste ni s-au lipit.
Ne șoptim sãruturi de veacuri,
ȋncât plãmânii, ca douã insule,
ȋn uscat s-au unit.
Inimile timide odinioarã,
acum cu aceași pași
ȋn vene ni se contopesc.
Am evoluat fãrã sã știm,
și dacã privim ȋn urmã,
patru urme depãrtate,
ȋn douã acum s-au cuibãrit.
De-am arunca spre viitor,
ochiul tãu stâng,
cu ochiul meu drept,
gustul secundelor prin plisc
l-am simți.
Ne facem loc –
eu alunec ȋn tine,
tu te topești ȋn mine,
și ȋn rãsãrit ne oglindim –
eu mã vãd pe tine,
tu te vezi pe mine,
ȋn același schelet ne ȋmpletim.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu