De m-aș fi oprit ȋn fața ta
ȋntr-o zi când timpul ți-ar fi permis,
și mi-aș fi dat jos pielea,
ca pe un sacou prãfuit,
și de aș fi deschis
barele osoase,
ca privirea ta ȋn mine sã vadã,
și de aș fi ȋnlemnit,
ca un copac fãrã scoarțã,
ca tu sã vezi seva
ce curge cu stropi mãrunți
ȋn mine, de tine ȋntrebând,
și de aș fi ȋntins
crengile spre umbra ta,
oare ai fi lãsat sã alunece
și tu spre ele,
o razã ȋnmuguritã
ca rãdãcinile obosite
ȋn odihnã sã se-nfigã?
ȋntr-o zi când timpul ți-ar fi permis,
și mi-aș fi dat jos pielea,
ca pe un sacou prãfuit,
și de aș fi deschis
barele osoase,
ca privirea ta ȋn mine sã vadã,
și de aș fi ȋnlemnit,
ca un copac fãrã scoarțã,
ca tu sã vezi seva
ce curge cu stropi mãrunți
ȋn mine, de tine ȋntrebând,
și de aș fi ȋntins
crengile spre umbra ta,
oare ai fi lãsat sã alunece
și tu spre ele,
o razã ȋnmuguritã
ca rãdãcinile obosite
ȋn odihnã sã se-nfigã?
O poezie frumoasa :) Citind-o m-am simtit in atmosfera poemului lui Nichita :) ...Doar o intrebare: e vorba de ''bare osoase'' sau ''brate osoase" ?...( untr-un vers sunt doi de...''de'') . Acestea sunt amanunte, poezia e foarte frumoasa ! Felicitari:)
RăspundețiȘtergereMultumesc!
RăspundețiȘtergeree Bare (ca pt coaste;))
multumesc pt cei doi "de", greseala de tipar:)