Supererou

M-a ȋntrebat un copil
cu ce supererou aș vrea sã semãn.
Pânã sã rãspund,
valul de timp
fãcu din copil om matur.
Rãspunsul meu
rãsunã acum ȋn vocea lui
și mã gândesc 
cât de aproape am ajuns
sã fiu 
cum voiam.
Am ales atunci
sã pot fi invizibil,
iar azi, ochii lumii
prin mine, fãrã ecou, trec.
Mi-am dorit 
sã fiu puternic
și-mi dau seama cât de greu
a devenit
sã ai puterea de a fi tu.
Visam sã pot zbura,
iar azi, mintea-mi cãlãtorește
ȋn cele mai secrete locuri.
Și ȋmi doream 
sã am auzul fin.
Și de abia acum,
când din oglindã,
copilul ȋmi zâmbește regãsit,
ȋmi dau seama
cât de importantã era 
aceasta ultimã dorințã.