Gânduri

Realitatea este aceea care ne anuleazã toate negãrile.
Negãrile sunt refugiul când acceptarea este prea grea.

Acceptarea este limita ce se așterne atunci când nu mai fugim.

Limita este ceea care ne amintește cine suntem.

Amintirea e caricatura vieții reale.

Viața e o alunecare forțatã ȋn necunoscut.

Necunoscutul ne ȋnspãimântã, nu pentru ce e, ci pentru ce ne imaginãm noi cã e.

Imaginația e cea care elibereazã suflete, dar blocheazã minți.

Libertatea este cea care ȋți permite sã greșești.

Greșeala e umbra ȋnvãțãrii.

Ȋnvãțarea este modul nostru de a ne raporta la lume.

Lumea este podiumul pe care defilãm când nu visãm.

Visul este locul unde suntem așa cum ne-am dori sã fim.

Dorința e un vulcan ce ȋncețoșeazã obiectivitatea.

Obiectivitatea este puterea de a renunța pe moment la noi.

Renunțarea este oglindirea dureroasã a ce nu suntem.

Durerea este fratele mai mare al regretului.

Regretãm când ȋn loc de a trãi veșnic, alegem sã ne naștem din nou.

Alegererile sunt faptele pe care le facem, având impresia cã ne aparțin.

Apartenența este sentimentul de a fi complet doar prin oglindirea ȋn ceva extern.

Sentimentele sunt pașii ce ne aproprie sau ne depãrteazã de dragoste.

Dragostea este soarele realitãții, iar realitatea este luna dragostei.