Adevãrata dragoste

Adevãrata dragoste
ȋncepe atunci când
privirea

devine definiția cuvintelor,
ce de sens dezbrãcate,
te renegã,
iar șoaptele celuilalt
ca niște aripi din tine cresc
și spre zbor te deschid.
Adevãrata dragoste
ȋți comprimã tot sufletul
și ți-l lasã neputincios
pe tremurul unui sãrut,
iar apoi ți-l zdrobește
cu primul rãmas-bun rostit.
Adevãrata dragoste
are inconștiența unui val
ce din mare se rupe
și pe obraz ți se varsã
ȋn vãzul tuturor.
Ea smulge ore din secunde
și peste tine le preseazã,
te face sã strãbați singurãtatea

nisipurilor mișcãtoare,
ca apoi,
ȋntr-un zâmbet,
sã-ți ȋnchidã lumea topitã
de o ȋmbrãțișare.
Adevãrata dragoste
ȋți cere totul,
iar când ai impresia
cã nu mai ai ce oferi,
sinelui te redã,
mai ȋntreg decât ai sperat
vreodatã cã vei fi.
Adevãrata dragoste
n-o vei afla cãutând-o,
ea din tine se va naște,
cum și focul

zboarã peste codri
din lemnele uscate.