Ȋntinde-te

Lasã noaptea aprinsã,
ȋntinde-te ȋn mine,
lasã stelele sã-și vorbeascã,
sã fim bârfa lor sușotitã,
ȋntinde-te 
și din brațul meu stâng
fã-ți o rãdãcinã.
Lasã-ți pãrul sã zburde,
cu iarba sã se-ntreacã,
lasã-ți ale trupului curbe
pe mine sa se-mpleteascã,
sã plângã vântul 
și liniștea sã fie plinã
de contopirea noastrã.
Eu o sã-mi las orele de toamnã
ȋn coaja noastrã groasã,
din gânduri crengi o sã ne creascã

și privirea ta ne va fi coroanã.
Lasã cerul sã se mire,
pãdurea sã ne renege
și de ce cuiburi facem,
lasã-i sã se-ntrebe.
Tu ȋntinde-te ȋn mine,
ȋn vene-mi curge oricum
seva ta,
și pe trepte de nori 
sã valsãm spre oceanul nostru.
Iar când o sã ȋnflorim,
o sã ȋnfloreascã cerul,
și stele noi ne vor fi roade.
Ne vom contopi apoi
cu dor și ȋn ameazã,
așa cum și brațul meu 
ȋn mine acum, te ȋmbrãțișeazã.