Dansul

Hai sã dansãm,
cãci mȃine
muzica poate
se va odihni,
hai sã uitãm azi
cã toate,
ȋntr-o zi
vor pãli,
hai sã cȃntãm 
ȋmpreunã,
douã voci,
un singur ecou,
sã ne bucurãm
de ce e vechi,
sã ne prefacem
cã e nou.
Ia-mã ȋn brațe
de parcã viața-i
ȋmbrãțișa,
șoptește-mi trecutul,
de parcã mȃinele
l-ai cȃnta.
Zi-mi cã e perfect
dansul nostru 
stȃngaci,
ține-te de mine,
zi-mi cã

niciodatã
nu mã lași.
Minte-mã cu zȃmbet,
cȃnd inima-ți 
plȃnge
de dor,
bea cu mine,
crede cã totu-i
ȋntȃmplãtor,
sãruta-mã
ȋn refren,
ce alții-l cȃntã
pentru noi.
Crede cã e etern
dansul nostru
de muritori.
Uitã de tine,
capul pe mine
lasã,
ȋnchide ochii,
uitã de viațã,
ascultã doar 
muzica,
ce se repetã
ne-ncetat,
danseazã cu mine
de parcã

nimic
nu s-a terminat.
Și de vreodatã
liniște

ȋn tine

se va face,
cȃnd poate
vei ști
ca pașii-ți ȋn gol
calcã,
atunci cȃnd și ecoul
ȋn etern
va curge,
amintește-ți 
de noi,
cȃnd muzica 
se va frȃnge,
ține minte
pașii,
ce ȋn ȋntuneric
ne-au condus,
sã dansãm,
ca valuri
ce tremurã sub
apus.