mi-aş da braţul stâng
sã te mai iau odatã
la piept.
sã simt în
goliciunea din mine
ecoul
promisiunilor ce încet
în tine se sting.
mi-aş da braţul
pentr-o jumãtate de
atingere,
pentr-o îmbrãţişare
ce complet nu te va
mai prinde.
între noi, mã întreb
de regrete
şi-ar face loc
sau noi
am putea sã ucidem
mintea
pentru a mai simţi
odatã
viitorul în noi
bãtând?
sau poate tu,
îl simţi deja.
mã întreb de te-aş
elibera
din strânsoarea mea
înjumãtãţitã,
doar ca sã-ţi dau
pãrul
dupa urechea stângã,
de ai fugi?
mã întreb
privindu-mã din tine
cât o sã aştept
pânã când o sã
renunţ
şi la mâna dreaptã,
doar pentru a rãmâne
în faţa ta,
neputincios,
sperând ca mâinile
tale
din libertatea
cerului
peste umerii mei se
vor coborî,
şi pentru o clipã,
braţele tale
ale mele le voi
simţi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu