digul

mai știi iubito

când de pe dig,

stropiți de valuri,

priveam acel vapor

ce striga dupã viațã?

ȋnsã valurile n-avurã milã.

mai știi cum ȋl ȋnghițeau

și norii peste el

uitare aruncau?

ești departe acum.

nici mãcar nu mã privești

cum din ceațã

ȋți caut privirea.

mã scufund și eu

și ȋncet, totul m-a pãrãsit.

am rãmas eu

și dorul de tine.

speranța a fugit și ea,

pe un pãmânt mai sigur.

doar eu și dorul

atingerii tale..

mai știi iubito,

cum nepãsãtori ne-am ȋntors

spre țărm

când eu te-am ȋntrebat:

s-a dus.. mergem acasã?

acum, mã duc eu.

sã vii acasã, ȋntr-o zi.