Se zice cã negrul nu-i o culoare,
cã adevãrata dragoste nu doare
și cã ea nici nu moare.
Dar mã-ntreb adesea, oare,
de vrea ea sã zboare,
pe dorințe cãlãtoare,
mai iubește? Sau ca o floare,
ȋși scuturã spinii cu ardoare,
și-nflorește ȋn dormitoare,
de când luna pe cer apare,
pânã ce din nou e soare,
ș-apoi, cu zâmbete promițãtoare,
te cheamã iar, nepãsãtoare,
ȋn vise scurte, cãzãtoare.
Da. Ce n-a fost, nici nu moare,
de nu ești viu, nimic nu doare,
iar negrul nu-i o culoare.
E o stare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu