membrul fantomă

atât de tare timpul
te-a înrădăcinat în mine,
ȋncât atunci când a decis
în alte locuri să te ducă,
n-a putut doar să te desprindă,
cum ai desprinde o floare gingașă,
ci cu hotărâre, te-a smuls cu totul,
ca pe o creangă ce vântul o poartă
ofrandă râului, de mult nevăzut.
uimiriea mea
abia începe să dispară,
când deja, parfumul tău în ape stă stins,
iar tu mă dori, cum de obicei doare
membrul fantomă, de trunchi desprins.