sãrutul
meu ți l-aș planta
pe spate, ȋntre
omoplați,
sub pletele-ți ce
crengile
spre cer mereu și le
duce.
apoi, aș fugi speriat,
departe
și sub iarbã m-aș
ȋngropa.
aș asculta tremurând
zile nesfârșite
peste mine gonind.
aș intinde speranța,
sã simt pãmântul
vibrând,
iar când el mi-ar
spune,
aș scoate capul,
spre cer privind,
visând primavara.
și de sãrutul meu ți-a
ȋnmugurit,
fluturând din aripi,
de peste codri,
m-ai cautã.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu