Pustiu
Cuvintele-mi sunt goale
de nu pe tine te ȋmbracã,
zâmbetele-mi șterse
de nu chipu-ți poartã,
pașii-mi irosiți
de nu spre tine zboarã,
secundele-mi ucise,
de nu te-ntâlnesc iarã,
de nu parfumul tãu
mã ȋnconjoarã..
De nu vocea ta mã-ntreabã,
glasul meu nu mai vede,
de nu ești tu,
prezentu-mi nu crede,
ȋntr-o lume din ȋntrebãri,
fãrã tine, rãspunsul piere,
fãrã tine
timpul
frunzele mi le așterne,
și doar aștept ca sã mã cheme,
ca pe o creangã de mult uscatã,
rãsucitã și uitatã,
ca pe-o coajã fãrã nucleu..
Cãci de nu ești tu,
cum sã fiu eu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu