șah mat

ca un cal nebun,

pe o tablã pãtatã,

cu o inimã albã,

de pioni apãratã,

eu spre tine plec.

sar peste toți,

peste toți trec,

din mâna rece

a pãtratelor ȋntunecate,

sã te eliberez.

te vãd nemișcatã,

prinsã-n idei de gheațã,

regina mea capturatã,

unicu-mi crez.

mã opresc ȋn fața ta,

și nebunii mã atacã,

pioni de smoalã

ȋntre noi apar,

dar cu toții

n-au ce sã ne facã,

mã privești și exist iar.

Dar apoi pornești,

privirea-ți devine neagrã,

iar adevãrul, devine crud,

ȋntre noi, o lume uitatã,

și glasul adorat ȋl aud..

șah mat.