Ȋn rest

Am crezut mereu ȋn iubire,

ȋn destin și ȋn regret,

ȋn sinceritatea iertãrii,

ȋn adevãrul ce nu e perfect,

ȋn oameni și ȋn clipe,

mai presus de 

averi și nesfârșit.

Ȋn cuvânt,                  

chiar și atunci

când cuvântul

ȋn umbrã s-a risipit.

Am crezut ȋn nou,

chiar de trecutul nu-l voi uita,

dar am tratat prezentul

fãrã a-l cataloga.

Am lãsat piatra

sã se scurgã la vale,

cãci și de se opune,

dealul va fi mereu mai mare.

Am crezut și cred ȋn mine.

Sunt și ȋmi voi rãmâne

singurul etalon spre mai bine,

singurul defect

al zilei de mâine,

singurul ce mi-am fost

cel mai bun prieten,

când vorbele-mi erau

cel mai mare dușman.

Singurul aliat

ȋn lupta ce cu mine ȋl am.

Și ȋn rest,

decoru-i mereu schimbator.

Anotimpurile trec,

copacii se scuturã,

secundele se-ntrec

și dorințele ni le schimbã.

Am crezut ȋn cei

ce au ȋnțeles,

cã nu e clar nimic,

și ȋn lupta asta dintre 

mare și mai mic,

neimplicarea e de multe ori

singura victorie,

cãci lumea e reflexia

a ce noi vrem ca ea sã fie.

Și ȋn rest e iubire,

regret și ȋncercare,

adevãr spus ȋn șoapte,

minciunã și iertare.

Ȋn rest, suntem noi.