– Cum poți sã
știi cã și mâine
pe buze-ți voi desena
povești nemuritoare
despre el și ea?
Despre noi.
Am privit-o ca o tablã mâzgãlitã,
ȋn timp ce creta se odihnea,
am sãrutat-o curios
și scrisul ei se ștergea,
am zâmbit apoi tâmp,
ca un elev ce n-a-nțeles nimic,
ea m-a privit cu calm, zicând:
– Trebuie iar sã ȋți explic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu