Sãrutul

Devoram aerul ce ne despãrțea,
pânã ce buzele tale calde 
ȋn ale mele se respirau.
Degetele-mi din mine zburau
ca niște vorbe fãrã sens,
pânã ce ȋn pãrul tãu
chemarea ȋși gãseau
și pe tâmple-ți coborau.
Te atingeam cu poftã,
ca un condamnat ce din iubire
ȋncã odatã gustã,
pe brațe-ți alunecam,
cu vinã, cu dor.
Ochii mei ȋn ai tãi se-nchideau
și ȋți simțeam pieptul 
sub pieptul meu bãtând,
ca un fluture,
prin mine zburdai,
iar parfumul tãu
ȋn vene-mi curgea.
Ne sãrutam 
și timpul ne privea golit,
minutele lui ȋn noi fierbeau,
iar noi ȋn el ne topeam.
Te ȋntindeai ȋn mine, ȋncet,
iar eu de mine mã despuiam,
te devoram, mã lãsai,
ȋntr-un trup ne coboram,
iar cerul pistruiat peste noi ȋl trãgeam.
Mã ȋnveleai ȋn tine,

vibrând a fericire,

iar eu prin mine

te respiram.