luni, 12 septembrie 2016

Ploaia


Ȋncepuse sã plouã
peste gândurile noastre
cu minute umflate,
ȋn secunde dezbrãcate,
și simțeam cum se scurg din noi,
ȋn straturi fine pe asfalt,
glasuri ȋmpletite
ce niciodatã nu ne-au ascultat.
Ȋmi simțeam mâna dreaptã
pe spatele tãu cum curge,
ca o cascadã linã
cum din mine se frânge,
simțeam degetele ca niște picãturi
cum pe obrazul tãu se adunã
și cresc ȋn povești 
pentru un val
ce de piept mi se sfãrâmã.
Simțeam cum mã privești cu teamã
și teama-ți picurã pe mine,
simțeam cum te scufunzi,
ca luna ȋn oceane line,
și te iubeam cu sete,
și mă-mbrãțișai ȋn gol,
te sãrutam ȋn cuvinte
curgând liber printre nori,
cãdeam peste lume
și lumea ȋn ea cãdea,
ploua cu ani ȋn noi,
și ȋn mine cu tine ploua.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu